Bustul lui Mihai Eminescu

Autor: Lucian Tudorache
Anul: 2014
Material: bronz
Amplasament:  Biblioteca ”G.T. Kirileanu”

 

Lucian Tudorache ,sculptor

Lucian TUDORACHE (1965 -)

Data nasterii:   29 aprilie 1965,Independenta ,Galati

 Adresa :  Str.Progresului nr.122 et.2 ap.58,Piatra Neamt 6120180 ,Jud.Neamt

 Mobil: 00 40 -744 -245 -361 E-mail : luciantudorache@gmail.com

 Websitewww.luciantudorache.com / www.uapneamt.ro

Studii:

Academia de Arte “George Enescu”,Facultatea de Arte Plastice ,Decorative si Design , Iasi

Specializarea sculptura, ,restaurare .

Locul de munca:

Liceul de Arte “Victor Brauner” Piatra Neamt

 

Biografia artistica

Simpozioane :

2015- Simpozionul de sculptura “Vasile Blendea”Targoviste-Dambovita

2014 – Tabara de Arte Plastice “Victor Brauner”Piatra-Neamt,Neamt

2014 – Simpozionul International de Pictura si Desen,Iacobeni-Suceava

2014 – Simpozionul de sculptura “Vasile Blendea”Moreni-Dambovita

2013 – Festivalul de Cultura si Arta – Tabara anuala de pictura si sculptura ,Moinesti-Bacau

2010 – Tabara de Arte Plastice “Oglinzi-Neamt”, Neamt

2009 – Festivalul International de sculptura Trondheim-Norvegia

2008 – Simpozion de sculptura, (Club Rotary Donaris ) Costache Negri-Galati

2007 – Tabara de creatie ,Varatec-Neamt

2006 – Simpozionul International de Sculptura,Dragasani-Valcea

2006 – Simpozionul National de Sculptura ”Ion Irimescu”-Bistrita

2005 – Simpozionul National “MONUMENTUL traditie si viitor” Muzeul Unirii,Iasi

2004 – Tabara de Creatie “Arta ca Viata”, Muzeul de Arte Vizuale Galati

2003 – Simpozionul International de Sculptura, ”Arta si Sacralitate” Cucuteni Iasi

2003 – Simpozionul National de Sculptura, (Insp.pt.invatamant) ,Galati

2000 – Tabara Nationala de Arta Plastica”Nicolae Tonitza” Durau,Neamt

1999 – Tabara Nationala de Arta Plastica”Nicolae Tonitza” Durau ,Neamt

1998 – Tabara Nationala de Arta Plastica”Nicolae Tonitza” Durau,Neamt

1989 – Tabara Nationala de Sculptura a Stud. ,Harlau,Iasi

1988 – Tabara Nationala de Sculptura a Stud.,Paraul Rece,Brasov

1987 – Tabara Nationala de Sculptura a Stud.,Slanic Moldova,Bacau

 

Expozitii :

2015- “Arta si Traditii” ,Casa Culturii “Ion Creanga”Tg.Neamt-Neamt

2014 – “Interstitiu Plastic_Nemt’eni la Brukenthal” Muzeul National Brukenthal,Sibiu

2013/2012 – Expozitia Anuala de arte plastice,Muzeul de Arta Roman-Neamt

2013/2012 – Salonul de Iarna , Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt

2012 – Expozitia “Artistii cetatii” Muzeui Cetatea Neamtului,Tg.Neamt Neamt

2011 – Expozitia Anuala de arte plastice,Muzeul de Arta Roman-Neamt

2011 – Arta Plastica Nemteana , Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt

2011 – Orasul Artistilor,Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt

2011 – Salonul de Iarna , Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt

2010 – Expozitie “Eminescu”,Fundatia Stefan cel Mare , Piatra Neamt

2008 – Saloanele Moldovei ,Chisinau-Bacau

2008 – Salonul de Iarna ,Galeria” Lascar Vorel”,Neamt

2008 – “Dincolo de semn”ICR Venetia

2008 – Teatrul Tineretului Piatra Neamt

2007 – Bienala Internationala de Arta”Lascar Vorel” (pr.pt.sculptura)Piatra  Neamt

2007 – Saloanele Moldovei ,Chisinau-Bacau

2007 – Galeriile de Arta “Apollo”-Bucuresti

2007 – Duplex UAP,Bacau-Piatra Neamt

2007 – Galeriile de Arta ,Roman,Neamt

2007 – Anuala Studenteasca deArteVizuale,Galeriile de Arta”Lascar Vorel”Piatra Neamt

2006 – Galaria de Arta “Apollo”,Bucuresti

2006 – Anuala Studenteasca ,Galeriile de Arta “Lascar Vorel”Piatra Neamt

2006 – “Artistii La Locul Lor”,proiect adresat orasului Piatra Neamt

2005 – Bienala Nationala de Arta “Lascar Vorel”,Muzeul de Arta din Piatra Neamt

2004 – Saloanele Moldovei,Bacau

2004 – Galeriile Artis,Bucuresti

2003 – Galeria Topart” ,Piatra Neamt,Neamt

2003 – Galeria “Grot-Art”,Piatra Neamt,Neamt

2002 – Galeria “Vert”,Piatra Neamt,Neamt

2000 – Centrul Cultural German,Iasi

1999/1997 – Bienala Nationala de Arta “Lascar Vorel”Muzeul de Arta,Piatra Neamt

1999/1992 – Judeteana de Arta Plastica,Galeria de Arta”Lascar Vorel”Piatra Neamt

1992 – Salonul International de Arta Plastica ,Muzeul de Arta Contemporana,Galati

1991 – Galeria de Arta “Rotonda” , Iasi

1990 -Galeria de Arta “Cupola” ,Iasi

 

Expozitii internationale:

2008 – Centrul Cultural Roman din Venetia, Italia

2007 – Galeria de Arta “Artimundo”,Bruxelles-Belgia

2004 – Centrul European de Arhitectura,Venetia-Italia

1993 – Galeriile de Arta ,Biella-Italia

 

Expozitii personale:

2013 – Galeriile de Arta “Lascar Vorel” Piatra Neamt,Neamt

2008 – Galeriile de Arta “Lascar Vorel”,Piatra Neamt,Neamt

2005 – Galeriile de Arta “Lascar Vorel”,Piatra Neamt,Neamt

2000 – Muzeul de Arta ,Piatra Neamt,Neamt

 

Lucrari monumentale:

2014 – Placa Comemorativa ,marmura“G.T.Kirileanu”Piatra Neamt-Neamt

2014 – Monumentul Eroilor,marmura Baltatesti-Neamt

2014- “Mihai Eminescu”bronz,Piatra Neamt

2014- “Mihai Eminescu”ipsos,Roman-Neamt

2013- “Mit”stejar,Moinesti-Bacau

2013 -“Petru Rares”bronz,Cricova -Basarabia

2013 – “Nicolae Manolescu” ,Roman-Neamt

2012 – Monumentul Eroilor ,marmura Piscu-Galati

2009/2012 –Restaurarea grupului statuar de la Teatrul National “Vasile Alecsandri” Iasi

2006 – “Medievala”piatra,(Piata Morii),Bistrita

2006 – “Compozitie”marmura,Muzeul de Arta-Valcea

2003 – “Zburataciune II”lemn,Cucuteni-Iasi

2003 – “Duhul apelor”lemn,Galati

2003 – “Victor Brauner”piatra artificiala,Piatra Neamt,Neamt

2003 – “Mihail Kogalniceanu”piatra artificiala,Targu Neamt,Neamt

2002 – “Stefan cel Mare si Sfant”piatra artificiala,Volovat-Botosani

2000 – “Zburataciune I”lemn,Piatra Neamt,Neamt

1997 – “Cap de copil”piatra artificiala,Piatra Neamt,Neamt

1996 – “Stefan cel Mare si Sfant”,bronz,Piscu-Galati

1989 – “Compozitie”piatra de vistea,Harlau-Iasi

1988 – “Germinatie II”lemn,Paraul Rece,Brasov

1987 – “Germinatie II”lemn,Slanic-Moldova,Bacau

 

Premii,diplome:

2014 – Diploma, Simpozionul International de Pictura si Desen,Iacobeni-Suceava

2014 – Diploma, Simpozionul de sculptura “Vasile Blendea”Moreni-Dambovita

2013 – Diploma, Tabara anuala de pictura si sculptura ,Moinesti-Bacau

2008 – Diploma , , (Club Rotary Donaris ) Costache Negri-Galati

2007 – Premiul pentru sculptura – Bienala Internationala de Arta Plastica “Lascar Vorel”, Piatra Neamt,Neamt

2006 – Diploma, Simpozionul National de Sculptura ”Ion Irimescu”-Bistrita

1999 – Diploma de nominalizare – Bienala Nationala ”Lascar Vorel”, Piatra Neamt,Neamt

1996 – Diploma “ Cetatean de Onoare “– Piscu,Galati

1989 – Premiul III pentru sculptura, Harlau,Iasi

1988 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici, Paraul Rece,Brasov

1987 – Premiul II pentru sculptura, Slanic Moldova,Bacau

 

Bursa:

2004- Bursa UNESCO de studio la Centrul European din Venetia pentru tehnicile de Conservare a Patrimoniului Arhitectonic,Italia

 

Lucrari in colectii:

Muzeul National Brukenthal,Sibiu

Muzeul de Arta Contemporana Galati

Muzeul de Arta Piatra Neamt,

Muzeul de Arta Valcea,

Colectii private din Canada , Elvetia, Franta, Germania ,Italia, Norvegia, Romania.

Marti, 14 februarie 2014, in ajunul Zilei Nationale a Culturii, a avut loc inaugurarea bustului lui Mihai Eminescu in fata Bibliotecii Judetene „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamt.

Mesajului poetei Ana Blandiana cu prilejul inaugurarii bustului lui Mihai Eminescu la Biblioteca Judeteana „G.T. Kirileanu” Piatra Neamt:

„Stimaţi prieteni,

Înainte de a vă mărturisi cât de rău îmi pare că nu sunt alături de dumneavoastră la această sărbătoare de o singulară importanţă, daţi-mi voie să aduc omagiul meu celor care au făcut-o posibilă. Pentru că, în climatul societăţii româneşti de azi, o asemenea iniţiativă este nu numai un act de cultură, ci şi unul de curaj, o iniţiativă mergând împotriva curentului şi punând în lumină o impresionantă încărcătură polemică.
Pentru a sprijini această afirmaţie – care ar putea părea ciudată, dat fiind că se referă la înălţarea firească a unui monument închinat poetului naţional – aş vrea să aduc două argumente, plasate la capetele opuse ale axei culturale, două întâmplări neasemănătoare, dar la fel de incredibile şi la fel de tulburătoare prin semnificaţii.
Prima întâmplare este un sondaj realizat la cererea Academiei cu câţiva ani în urmă. Încercând să testeze gradul de cunoaştere a scriitorilor români, sondajul îl plasa pe primul loc, cum era şi normal, pe Eminescu, dar cu numai 17 % (urmat de Creangă şi Caragiale, cu 16, respectiv 14%). 17% din subiecţii interogaţi au ştiut cine este Eminescu! Indiferent dacă un asemenea rezultat este de natură să acuze aproape neverosimil şcoala sau dovedeşte în ce măsură este eficientă spălarea benevolă a creierelor prin entertaiment şi jocuri electronice, el, rezultatul, nu vorbeşte doar despre aceia dintre noi care nu auziseră de Eminescu, ci despre noi toţi şi chiar despre starea naţiunii.
Cea de a doua întâmplare are un sens invers, se desfăşoară la nivelul cel mai de sus al vieţii culturale şi are ca protagonişti scriitori, filosofi, istorici, ziarişti. Pornind de la cele două versuri ale adolescentului Eminescu, „Ce-ţi doresc eu ţie,/ Dulce Românie”, târâte în noroiul propagandei patriotarde şi transformate în sloganul „Cântării României”, câţiva intelectuali postrevoluţionari şi postmodernişti au hotărât să îl facă responsabil şi pe autorul lor, demitizându-l. Într-o perioadă în care, în plan politic, confuzia organizată era folosită ca o armă de distrugere în masă, o parte din elitele culturale au găsit potrivit să pună sub semnul întrebării însuşi reperul suprem al poeziei româneşti, căruia i-au reproşat de la calificativul de „poet naţional” până la faptul că statuile îl reprezintă mai frumos decât în realitate, de la faptul că nu este suficient de politicaly correct, până la melodicitatea versurilor, considerată expirată.
Pe fundalul acestor distrugeri de jos sau de sus a etalonului de platină a spiritualităţii noastre, dezvelirea la Piatra Neamţ a unui monument al Poetului capătă o semnificaţie care transcende importanţa locului şi a momentului. Este o dovadă că, amintindu-ne de Eminescu, ne amintim de noi înşine şi ne descoperim, cu nemaisperată emoţie, vii. Cultul eminescian – punct de sprijin în posteritate nu pentru el, ci pentru noi – este cea mai vibrantă dovadă a supravieţuirii noastre.

Ana Blandiana

Ianuarie 2014″

eminescu_1

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi„).

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia „La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii.

Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în „Familia„, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană.

Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la „Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta.

Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în „Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.
În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

În „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„.