Autor: Lucian Tudorache
Anul: 2014
Material: bronz
Amplasament: Biblioteca ”G.T. Kirileanu”
Lucian TUDORACHE (1965 -)
Data nasterii: 29 aprilie 1965,Independenta ,Galati
Adresa : Str.Progresului nr.122 et.2 ap.58,Piatra Neamt 6120180 ,Jud.Neamt
Mobil: 00 40 -744 -245 -361 E-mail : luciantudorache@gmail.com
Website: www.luciantudorache.com / www.uapneamt.ro
Studii:
Academia de Arte “George Enescu”,Facultatea de Arte Plastice ,Decorative si Design , Iasi
Specializarea sculptura, ,restaurare .
Locul de munca:
Liceul de Arte “Victor Brauner” Piatra Neamt
Biografia artistica
Simpozioane :
2015- Simpozionul de sculptura “Vasile Blendea”Targoviste-Dambovita
2014 – Tabara de Arte Plastice “Victor Brauner”Piatra-Neamt,Neamt
2014 – Simpozionul International de Pictura si Desen,Iacobeni-Suceava
2014 – Simpozionul de sculptura “Vasile Blendea”Moreni-Dambovita
2013 – Festivalul de Cultura si Arta – Tabara anuala de pictura si sculptura ,Moinesti-Bacau
2010 – Tabara de Arte Plastice “Oglinzi-Neamt”, Neamt
2009 – Festivalul International de sculptura Trondheim-Norvegia
2008 – Simpozion de sculptura, (Club Rotary Donaris ) Costache Negri-Galati
2007 – Tabara de creatie ,Varatec-Neamt
2006 – Simpozionul International de Sculptura,Dragasani-Valcea
2006 – Simpozionul National de Sculptura ”Ion Irimescu”-Bistrita
2005 – Simpozionul National “MONUMENTUL traditie si viitor” Muzeul Unirii,Iasi
2004 – Tabara de Creatie “Arta ca Viata”, Muzeul de Arte Vizuale Galati
2003 – Simpozionul International de Sculptura, ”Arta si Sacralitate” Cucuteni Iasi
2003 – Simpozionul National de Sculptura, (Insp.pt.invatamant) ,Galati
2000 – Tabara Nationala de Arta Plastica”Nicolae Tonitza” Durau,Neamt
1999 – Tabara Nationala de Arta Plastica”Nicolae Tonitza” Durau ,Neamt
1998 – Tabara Nationala de Arta Plastica”Nicolae Tonitza” Durau,Neamt
1989 – Tabara Nationala de Sculptura a Stud. ,Harlau,Iasi
1988 – Tabara Nationala de Sculptura a Stud.,Paraul Rece,Brasov
1987 – Tabara Nationala de Sculptura a Stud.,Slanic Moldova,Bacau
Expozitii :
2015- “Arta si Traditii” ,Casa Culturii “Ion Creanga”Tg.Neamt-Neamt
2014 – “Interstitiu Plastic_Nemt’eni la Brukenthal” Muzeul National Brukenthal,Sibiu
2013/2012 – Expozitia Anuala de arte plastice,Muzeul de Arta Roman-Neamt
2013/2012 – Salonul de Iarna , Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt
2012 – Expozitia “Artistii cetatii” Muzeui Cetatea Neamtului,Tg.Neamt Neamt
2011 – Expozitia Anuala de arte plastice,Muzeul de Arta Roman-Neamt
2011 – Arta Plastica Nemteana , Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt
2011 – Orasul Artistilor,Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt
2011 – Salonul de Iarna , Galeria de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamt
2010 – Expozitie “Eminescu”,Fundatia Stefan cel Mare , Piatra Neamt
2008 – Saloanele Moldovei ,Chisinau-Bacau
2008 – Salonul de Iarna ,Galeria” Lascar Vorel”,Neamt
2008 – “Dincolo de semn”ICR Venetia
2008 – Teatrul Tineretului Piatra Neamt
2007 – Bienala Internationala de Arta”Lascar Vorel” (pr.pt.sculptura)Piatra Neamt
2007 – Saloanele Moldovei ,Chisinau-Bacau
2007 – Galeriile de Arta “Apollo”-Bucuresti
2007 – Duplex UAP,Bacau-Piatra Neamt
2007 – Galeriile de Arta ,Roman,Neamt
2007 – Anuala Studenteasca deArteVizuale,Galeriile de Arta”Lascar Vorel”Piatra Neamt
2006 – Galaria de Arta “Apollo”,Bucuresti
2006 – Anuala Studenteasca ,Galeriile de Arta “Lascar Vorel”Piatra Neamt
2006 – “Artistii La Locul Lor”,proiect adresat orasului Piatra Neamt
2005 – Bienala Nationala de Arta “Lascar Vorel”,Muzeul de Arta din Piatra Neamt
2004 – Saloanele Moldovei,Bacau
2004 – Galeriile Artis,Bucuresti
2003 – Galeria Topart” ,Piatra Neamt,Neamt
2003 – Galeria “Grot-Art”,Piatra Neamt,Neamt
2002 – Galeria “Vert”,Piatra Neamt,Neamt
2000 – Centrul Cultural German,Iasi
1999/1997 – Bienala Nationala de Arta “Lascar Vorel”Muzeul de Arta,Piatra Neamt
1999/1992 – Judeteana de Arta Plastica,Galeria de Arta”Lascar Vorel”Piatra Neamt
1992 – Salonul International de Arta Plastica ,Muzeul de Arta Contemporana,Galati
1991 – Galeria de Arta “Rotonda” , Iasi
1990 -Galeria de Arta “Cupola” ,Iasi
Expozitii internationale:
2008 – Centrul Cultural Roman din Venetia, Italia
2007 – Galeria de Arta “Artimundo”,Bruxelles-Belgia
2004 – Centrul European de Arhitectura,Venetia-Italia
1993 – Galeriile de Arta ,Biella-Italia
Expozitii personale:
2013 – Galeriile de Arta “Lascar Vorel” Piatra Neamt,Neamt
2008 – Galeriile de Arta “Lascar Vorel”,Piatra Neamt,Neamt
2005 – Galeriile de Arta “Lascar Vorel”,Piatra Neamt,Neamt
2000 – Muzeul de Arta ,Piatra Neamt,Neamt
Lucrari monumentale:
2014 – Placa Comemorativa ,marmura“G.T.Kirileanu”Piatra Neamt-Neamt
2014 – Monumentul Eroilor,marmura Baltatesti-Neamt
2014- “Mihai Eminescu”bronz,Piatra Neamt
2014- “Mihai Eminescu”ipsos,Roman-Neamt
2013- “Mit”stejar,Moinesti-Bacau
2013 -“Petru Rares”bronz,Cricova -Basarabia
2013 – “Nicolae Manolescu” ,Roman-Neamt
2012 – Monumentul Eroilor ,marmura Piscu-Galati
2009/2012 –Restaurarea grupului statuar de la Teatrul National “Vasile Alecsandri” Iasi
2006 – “Medievala”piatra,(Piata Morii),Bistrita
2006 – “Compozitie”marmura,Muzeul de Arta-Valcea
2003 – “Zburataciune II”lemn,Cucuteni-Iasi
2003 – “Duhul apelor”lemn,Galati
2003 – “Victor Brauner”piatra artificiala,Piatra Neamt,Neamt
2003 – “Mihail Kogalniceanu”piatra artificiala,Targu Neamt,Neamt
2002 – “Stefan cel Mare si Sfant”piatra artificiala,Volovat-Botosani
2000 – “Zburataciune I”lemn,Piatra Neamt,Neamt
1997 – “Cap de copil”piatra artificiala,Piatra Neamt,Neamt
1996 – “Stefan cel Mare si Sfant”,bronz,Piscu-Galati
1989 – “Compozitie”piatra de vistea,Harlau-Iasi
1988 – “Germinatie II”lemn,Paraul Rece,Brasov
1987 – “Germinatie II”lemn,Slanic-Moldova,Bacau
Premii,diplome:
2014 – Diploma, Simpozionul International de Pictura si Desen,Iacobeni-Suceava
2014 – Diploma, Simpozionul de sculptura “Vasile Blendea”Moreni-Dambovita
2013 – Diploma, Tabara anuala de pictura si sculptura ,Moinesti-Bacau
2008 – Diploma , , (Club Rotary Donaris ) Costache Negri-Galati
2007 – Premiul pentru sculptura – Bienala Internationala de Arta Plastica “Lascar Vorel”, Piatra Neamt,Neamt
2006 – Diploma, Simpozionul National de Sculptura ”Ion Irimescu”-Bistrita
1999 – Diploma de nominalizare – Bienala Nationala ”Lascar Vorel”, Piatra Neamt,Neamt
1996 – Diploma “ Cetatean de Onoare “– Piscu,Galati
1989 – Premiul III pentru sculptura, Harlau,Iasi
1988 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici, Paraul Rece,Brasov
1987 – Premiul II pentru sculptura, Slanic Moldova,Bacau
Bursa:
2004- Bursa UNESCO de studio la Centrul European din Venetia pentru tehnicile de Conservare a Patrimoniului Arhitectonic,Italia
Lucrari in colectii:
Muzeul National Brukenthal,Sibiu
Muzeul de Arta Contemporana Galati
Muzeul de Arta Piatra Neamt,
Muzeul de Arta Valcea,
Colectii private din Canada , Elvetia, Franta, Germania ,Italia, Norvegia, Romania.
♦
Marti, 14 februarie 2014, in ajunul Zilei Nationale a Culturii, a avut loc inaugurarea bustului lui Mihai Eminescu in fata Bibliotecii Judetene „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamt.
Mesajului poetei Ana Blandiana cu prilejul inaugurarii bustului lui Mihai Eminescu la Biblioteca Judeteana „G.T. Kirileanu” Piatra Neamt:
„Stimaţi prieteni,
Înainte de a vă mărturisi cât de rău îmi pare că nu sunt alături de dumneavoastră la această sărbătoare de o singulară importanţă, daţi-mi voie să aduc omagiul meu celor care au făcut-o posibilă. Pentru că, în climatul societăţii româneşti de azi, o asemenea iniţiativă este nu numai un act de cultură, ci şi unul de curaj, o iniţiativă mergând împotriva curentului şi punând în lumină o impresionantă încărcătură polemică.
Pentru a sprijini această afirmaţie – care ar putea părea ciudată, dat fiind că se referă la înălţarea firească a unui monument închinat poetului naţional – aş vrea să aduc două argumente, plasate la capetele opuse ale axei culturale, două întâmplări neasemănătoare, dar la fel de incredibile şi la fel de tulburătoare prin semnificaţii.
Prima întâmplare este un sondaj realizat la cererea Academiei cu câţiva ani în urmă. Încercând să testeze gradul de cunoaştere a scriitorilor români, sondajul îl plasa pe primul loc, cum era şi normal, pe Eminescu, dar cu numai 17 % (urmat de Creangă şi Caragiale, cu 16, respectiv 14%). 17% din subiecţii interogaţi au ştiut cine este Eminescu! Indiferent dacă un asemenea rezultat este de natură să acuze aproape neverosimil şcoala sau dovedeşte în ce măsură este eficientă spălarea benevolă a creierelor prin entertaiment şi jocuri electronice, el, rezultatul, nu vorbeşte doar despre aceia dintre noi care nu auziseră de Eminescu, ci despre noi toţi şi chiar despre starea naţiunii.
Cea de a doua întâmplare are un sens invers, se desfăşoară la nivelul cel mai de sus al vieţii culturale şi are ca protagonişti scriitori, filosofi, istorici, ziarişti. Pornind de la cele două versuri ale adolescentului Eminescu, „Ce-ţi doresc eu ţie,/ Dulce Românie”, târâte în noroiul propagandei patriotarde şi transformate în sloganul „Cântării României”, câţiva intelectuali postrevoluţionari şi postmodernişti au hotărât să îl facă responsabil şi pe autorul lor, demitizându-l. Într-o perioadă în care, în plan politic, confuzia organizată era folosită ca o armă de distrugere în masă, o parte din elitele culturale au găsit potrivit să pună sub semnul întrebării însuşi reperul suprem al poeziei româneşti, căruia i-au reproşat de la calificativul de „poet naţional” până la faptul că statuile îl reprezintă mai frumos decât în realitate, de la faptul că nu este suficient de politicaly correct, până la melodicitatea versurilor, considerată expirată.
Pe fundalul acestor distrugeri de jos sau de sus a etalonului de platină a spiritualităţii noastre, dezvelirea la Piatra Neamţ a unui monument al Poetului capătă o semnificaţie care transcende importanţa locului şi a momentului. Este o dovadă că, amintindu-ne de Eminescu, ne amintim de noi înşine şi ne descoperim, cu nemaisperată emoţie, vii. Cultul eminescian – punct de sprijin în posteritate nu pentru el, ci pentru noi – este cea mai vibrantă dovadă a supravieţuirii noastre.
Ana Blandiana
Ianuarie 2014″
Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi„).
Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia „La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii.
Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în „Familia„, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană.
Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la „Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta.
Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.
Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în „Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.
În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.
Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
În „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„.