Statuia lui Nicu Albu

Autor: Oscar Späthe
Anul: 1923
Material: bronz
Amplasament: Parcul Nicu Albu (Gradina Zoologica) – str. Ștefan cel Mare

 

Oscar Späthe (1875 – 1944)

Sculptorul+Oscar+Spathe

A fost un sculptor român, membru fondator al societății Tinerimea artistică.

A studiat la Academia de arte frumoase din München, unde a debutat, în 1898, cu „Faun dansând”. Autor a numeroase portrete (printre care cel al lui Ștefan Luchian și al lui Alexandru Vlahuță), al câtorva monumente („Costache Negri”, la Galați, și „Mihai Viteazul”, la Călugăreni) și al mai multor sculpturi cu caracter alegoric și mitologic („Bacantă”, „Satir”, etc.). De formație și concepție academistă, arta sa se remarcă prin corectitudinea meșteșugului.

Oscar Spaethe a convins-o pe principesa Maria să accepte patronajul societății Tinerimea artistică, fiind cucerit, la rîndul său, de interesul prințesei pentru arta idealistă și mistică. De altfel, cîteva dintre operele sale cele mai reușite i-au fost comandate sau achiziționate de prințesă: Sfîntul Ioan Botezătorul, Sfîntă bizantină, Fiat lux, Florentina și bustul Prințesei Elisabeta.

În 1932, prin scrisoarea înregistrată la Primărie la nr. 22777 din 25 octombrie, sculptorul Oscar Spaethe ofertează, la inițiativa primarului din Galați, Christache Teodoru, o machetă la scara 1/10 pentru un monument dedicat lui Alexandru Ioan Cuza. Monumentul se compunea „din figura în picioare a marelui Domn, așezată pe un soclu, și un basorelief reprezentând Unirea Principatelor”. Proiectul era gândit pentru Parcul Municipal. Deși oferta fusese acceptată, din păcate, ea a rămas numai la această fază. Lipsa fondurilor, ca și schimbarea în noiembrie 1933 a primarului Christache Teodoru, au împiedicat transpunerea ei la o altă scară și în material definitiv.

Sculptorul Oscar Späthe a încetat din viață la 23 noiembrie 1944, la 69 de ani, într-un sat din județul Buzău unde se refugiase și el de bombardamentele care răvășeau Bucureștiul

icbratianu-1024x736
Primul Ministru I.I. C. Brătianu citindu-şi discursul la inaugurarea busturilor primarilor Nicu Albu şi Emil Costinescu, Piatra Neamţ – 1923.

Bustul lui Nicu Albu a fost dezvelit la 30 septembrie1923 în prezenţa unor personalitati naţionale. Însuşi, liderul liberal Ionel I. C. Brătianu, a ţinut aici un emoţionant discurs. La timpul respectiv, lucrarea a fost integrata in patrimoniul statuar al orasului. Dupa 1948,  fiind incomod pentru noua stapanire, a fost indepartat din forul public; lucrarea a fost insa salvata prin preluarea in patrimoniului muzeului judetean. Acolo a fost admirat de personalul muzeului, pana cand o atenta analiza, soldata cu fapte reparatorii, a condus la adoptarea deciziei de a readuce pe vechiul amplasament a respectivului simbol. Astfel, a fost reintegrat in forul publc in 1994 in ziua de Sf. Nicolae, iar in 1995 i-a fost conferit titlul de cetatean de onoare.

NICU N. ALBU (2 feb.1853 – 31 mai 1908)

Titlul scurtei noastre incursiuni documentare despre fostul liberal „primar de Piatra” şi „prefect de Neamţ” aparţine unui coleg de „breaslă” Dimitrie Hogea, autorul lucrării „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ. Aminitiri”, Piatra-Neamţ, 1936, fost şi el primar în urbea de la poalele Pietricicăi.
Cel născut „în Piatra, la 2 feb. 1853, din părinţii săi Nicolai şi Maria Albu, născută Osvald, căsătorit cu Eleonora Albu, fiica marelui proprietar Enache Cantemir, la 1878”, va urma cursurile Şcolii primare nr.1 de băieţi Piatra-Neamţ, cu studii secundare la Academia Mihăileană din Iaşi, începutul medicinii la Berlin (fără a o termina), a fost numit pentru prima dată, în 1885, prefect de Neamţ, până în anul 1888, 1895-1899 şi în 1907. Succesor vrednic al colonelului Roznovanu Gheorghe, sub a cărui conducere s-au construit majoritatea şoselelor mon¬tane, el a fost primul prefect care a introdus telefonul în judeţul Neamţ.
Nicu AlbuCa primar, Nicu Albu va fi ales în primăvara anului 1901 până în 1904, şi în 1907. Bunul gospodar s-a ocupat de construirea şi alinierea străzilor, trotuarelor, canalelor şi dig¬urilor la Bistriţa, refacerea localu¬lui Primăriei, a cazărmii de pompieri, etc. Opera lui capitală ce va rămâne în conştiinţa concetăţenilor şi posterităţii este vasta şi frumoasa lucrare a Parcului Cozla – numit ulterior „Nicu Albu”, ca o recunoştinţă a celui care a depus eforturi susţinute timp de 3 ani, cât a durat amenajarea „oazei” de recreaţie şi linişte a pietre¬nilor.
Tot în perioada mandatului amintit, au fost concepute lucrările iluminatului electric şi aducerea apei potabile, precum şi mutarea gării vechi de la 3 km depărtare (gara actu¬ală – n.n.).
Aminititul prefect de Neamţ, mai apoi primar de Piatra, deputat liberal ales de opoziţie în cartel cu colonelul Roznoveanu (altă mare personalitate politică – conservator n.n.) şi senator în 1905 şi 1907, 1908, şi-a dat obştescul sfârşit la 31 mai 1908, la vârsta de numai 55 de ani, moartea datorându-se unei vechi boli, de natură sifilitică, pe care a neglijat-o necăutând a se îngriji la timp.
Ziua morţii celui „dintâi prefect din ţară care a introdus telefonul în judeţul nostru, conceput şi executat frumoasa lucrare a parcului „Cozla”” (azi Nicu Albu, în semn de recunoştinţă a pietrenilor n.n.), a fost o stranie coincidenţă: la 31 mai 1897 s-a surpat şi prăbuşit muntele Cozla unde se afla parcul şi după 11 ani, tot la 31 mai, în 1908, s-a prăbuşit şi vrednicul gospodar al pietrenilor, în mod dramatic, într-un sanatoriu din Bucureşti.
Vestea morţii lui neaşteptată, a cutremurat populaţia din această parte a ţării, iar înmormântarea sa, pe 2 iunie 1908, a prilejuit „o mare manifestare obştească cum nu s-a mai pomenit în oraşul nostru”. Durerea şi regretul miilor de oameni, care l-au condus în lăcaşul de veci, au fost nespus de impresionante. Cuvântările rostite atunci, în catedrala Sf. Ioan, mai ales cea a bătrânului Emil Constantinescu, ministrul finanţelor (şeful liberalilor din Neamţ – n.n.) au zugrăvit, în chipul cel mai luminos, însuşirile şi operele nepieritoare ale acestui vrednic fiul al Pietrei (pe timp cât a fost prefect a terminat şoseaua Piatra Neamţ-Prisecani, Tarcău-Hangu, şoseaua peste muntele Petru Vodă, care leagă Tg. Neamţ prin Pipirig şi Valea Largului, pavarea primei străzi în Piatra Neamţ, introducerea iluminatului electric, mutarea gării vechi, canale, diguri pe Bistriţa, refacerea localului primăriei şi pompierilor, etc. n.n.). Rămăşiţele lui pământeşti se odihnesc la Mănăstirea Bistriţa, în mormântul care i-a fost dăruit de principesa Elena Cuza care îl pregătise pentru ea, dar care, cum se ştie, a fost înmormântată la moşia părintească Soleşti – Vaslui.